Alte proiecte

“Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în Mine şi în care rămân Eu aduce mult rod, pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”

Ioan 15:5

Mărturiile candidaților la botez

Categories: Articole

Iolanda Aioanei

Mă numesc Aioanei Iolanda. Sunt în biserica Filocalia de când mă știu – am crescut împreună cu biserica și ea a fost pentru mine întotdeauna o mărturie vie. Am fost mereu înconjurată de Dumnezeu și de lucrarea Lui, dar El pentru mine era ca o carte de reguli care îmi spunea să nu mint, să mă comport frumos, să fiu cuminte… Și îmi plăcea să ascult aceste reguli pentru că îmi plăcea să-I mulțumesc pe cei din jurul meu. Mereu a existat în mine o frică de greșeli și acest lucru, combinat cu timiditate, m-au făcut de multe ori să fug de oameni și de probleme și, fugind, să cred că totul este în regulă.

Acum aproape doi ani, după ce am terminat liceul, m-am înscris la o facultate grea, care a fost o povară pentru mine. M-am confruntat pentru prima data cu un mediu neobișnuit, cu eșecuri și dezamăgiri și cu sentimentul apăsător că nu-mi pot găsi locul. Dar Domnul a știut că trebuie să trec prin această experiență ca să-mi dau seama că nu pot deveni fetița “perfectă” care credeam că trebuie să devin și, mai ales, mi-a dezvăluit încetul cu încetul modul în care greșeam față de El. A pus lângă mine persoane minunate, în familie și între prieteni, care m-au ridicat în momentele în care credeam că nu mai pot continua și, de asemenea, persoane care au fost un model pentru mine și m-au îndreptat spre El.

Sunt atât de mulțumitoare pentru dragostea Lui pe care o simt în fiecare zi și mă simț copleșită și smerită de faptul că, deși greșesc atât de mult și sunt atât de ușor distrasă de la scopul pentru care El m-a creat, să-L urmez pe El, totuși a găsit o cale prin care să mă pot întoarce la El. Acum, îmi doresc cel mai mult să devin un copil al Lui în  adevăratul sens al cuvântului și mă rog ca relația mea cu El  fie  cununa vieții pe care o am de trăit pe acest pământ.

Lucian Burlacu

M-am născut în Vaslui, într-o familie de creștini ortodocși, în care majoritatea lucrurilor despre Dumnezeu le-am aflat de la mama. Mergeam la biserică doar la insistențele mamei, dar fără a asculta sau trăi ce se spunea acolo.

Primul contact cu Biblia, l-am avut în anul 3 de facultate când fratele Nicu Sfarghiu a venit la mine în cameră și mi-a prezentat broșura “Cele 4 legi spirituale”, activitatea grupului Fitzuica dar și câteva principii de viață din perspectiva creștină. Pentru că am văzut o bună oportunitate de discuții și de a cunoaște oameni noi am început să frecventez întâlnirile grupului Fitzuica dar nu credeam ce se spunea în acest grup cu privire la Dumnezeu și nici nu considerăm Biblia ca fiind cuvântul lui Dumnezeu.

În urmă cu mai bine de 3 ani, am început să îmi pun întrebările: eu în ce cred? De ce cred ceea ce cred? Care este adevărul sau mai bine spus unde se află adevărul?  Analizându-mi viața mi-am dat seama că prin tot ce trecusem nu a fost o simplă coincidență  și chiar dacă nu a fost de fiecare dată cum mi-am dorit eu, de fiecare dată a fot bine și acesta fusese planul lui Dumnezeu pentru mine.

În viața mea Dumenzeu a lucrat prin oameni și când spun asta mă refer la faptul că prin experiențele unor oameni am văzut cum Dumnezeu lucrează și că îi pasă de noi. Experiența care m-a “marcat” cel mai mult a fost cea descrisă în cartea: “Un milion de km în căutarea adevărului” în care autorul a căutat dragostea în toată lumea și a găsit-o în Dumnezeu. Atunci am realizat că Dumenzeu este dragoste și creștinismul nu este un set de reguli care doar trebuie urmate ci trebuie trăite.

Din acel moment, Biblia pentu mine a început să aibă o altă însemnătate, am înțeles voia lui Dumnezeu: cum vrea el să trăim, la ce se așteaptă de la noi, care este planul lui pentru noi. Am înțeles ce inseamnă să îl urmezi pe Hristos, că El a venit pe Pământ să moară pentru păcatele noastre pentru ca noi să avem iertare în fața lui Dumnezeu. Am înțeles că el este singură cale spre mântuire. Am realizat cât de important este să urmezi cuvântului lui Hristos atunci când am conștientizat că răul în lume se datorează faptului că oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și am hotărât că vreau să îmi trăiesc viață după voia Lui.

În biserică Filocalia am ajuns mai mult de curiozitate, dar am rămas pentru că am găsit oameni care se bucură de părtășie, se bucură de închiare și pentu că de fiecare am simțit că Dumnezeu mi-a vorbit și am simțit că Dumnezeu îmi este aproape și îmi dă speranță.

În final aș dori să închei cu două versete din Romani, care să-mi întarească această mărturie: “Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

Amin !

Robert Chițescu

Mă numesc Chițescu Robert Daniel, am 17 ani, sunt în clasa a 11-a. M-am născut într-o familie de creștini, de mic vin la Biserica Filocalia, am primit binecuvântarea în biserică și am participat la școala duminicală. Slujesc în biserică cântând la chitară bas și prin echipa de sunet. Nu am avut tocmai cel mai potrivit anturaj în copilărie, dar cu timpul am reușit să iau de unul singur decizia de a renunța la el.

Părinții, prietenii și școala m-au îndreptat tot timpul pe calea cea bună, insă venitul la biserică și rugăciunea au devenit cu timpul monotone pentru mine și încetul cu încetul m-am depărtat de Dumnezeu până într-un punct în care nu mai citeam din Biblie deloc, mă rugăm rar și eram tot timpul prins în ceva anume, fără a-mi rămane timp pentru relația mea cu Dumnezeu. Am participat la diferite conferințe și tabere în care au fost chemați cei care voiau să își predea viața Domnului, însă eu trăiam tot timpul cu impresia că sunt în regulă.

Cam în urmă cu un an, a început tot mai mult să mă apese ideea că poate nu sunt chiar așa de în regulă și că poate trec prea superficial prin viață. Observam schimbări în viețile diferitor prieteni și după mult timp în care m-a tot măcinat gândul că relația mea cu Dumnezeu e rece, am decis că trebuie să fac o schimbare. Mi-am cerut iertare și am luat hotărarea de a îmi pune viață în mână Domnului, iar tot ceea ce fac, să fac spre slava Lui. Nu a fost tocmai ușor pe parcurs, am tot avut tentația de a mă lasă pe o ureche, însă Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate persoanele care m-au influențat și care prin lucrurile pe care mi le-au spus sau pur și simplu prin comportamentul lor m-au făcut să îmi pun întrebări în legătură cu viața mea.

George Onofrei

Pace! Numele meu este George Onofrei; sunt venit în Iași din Botoșani, permanent de acum, și am terminat studiile de master anul trecut în vară.

De un an si jumătate particip la slujbele de duminică de la Filocalia. Au devenit o plăcere si o nevoie interioara deoarece săptămână de săptămână aud câteva gânduri pentru meditație si rugăciune.

Anul acesta am hotărât sa mărturisesc public credința mea in Domnul Nostru Isus Hristos și să fac cu adevărat parte din trupul Lui. Mereu am fost preocupat de viață și semnificația ei – întrebări precum de ce, de unde, cum, când erau frecvente atunci când priveam in jur. Simțeam că există ceva mai mult, un plan înalt care mi-a scăpat, o perspectiva pe care nu am înțeles-o sau o întâlnire pe care am ratat-o.

Cel mai ușor de rezumat starea de atunci ar putea fi printr-o întrebare scurtă: „Atât?” („Atât este viața?”). Cu puțin timp înainte de a începe să particip la slujbele de duminica, întrebările au devenit mai puternice și s-a intensificat sentimentul că nu fac ceea ce trebuie – ceva lipsea, ceva nu era bine. Era nevoia de a găsi un sens adevărat al vieții înainte să fie prea târziu, deși la momentul respectiv nu înțelegeam de unde vine această presiune.

Am decis atunci că este timpul să aflu mai multe despre planul lui Dumnezeu și am pornit să bâjbâi în căutarea unui drum care să îmi stingă sentimentul de gol din suflet. Am înțeles că Biblia este mai mult decât vede ochiul și este nevoie de Duhul Sfânt pentru a pricepe cu adevărat ceea ce Domnul a pregătit pentru oameni.
Sub îndrumarea unui membru din Biserica, am începutul studiul Scripturii pentru a înțelege Cuvântul și a găsi ceea ce căutam. Prin studiu și participare la slujbele din Filocalia, unele răspunsuri le-am găsit, însă au apărut alte întrebări, profunde, mai importante, care încă așteaptă rezolvare.

Orele de cateheză au avut un rol important în dezvoltarea mea deoarece au dat structura învățăturii. Am înțeles că studiul se face mai bine prin discuții și că exista tot timpul oameni disponibili în Biserica cu care pot discuta despre Scriptură și viața de creștin.

Simt că am găsit drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru mine și văd, retrospectiv, cum m-am transformat de când am ajuns la FIlocalia. Știu că sunt abia la început și nu văd decât o mică bucățica din adevăr, undeva departe, la orizont, însă sunt convins ca am găsit ceea ce îmi lipsea și golul din suflet este umplut de Domnul cu ceea ce îi este pe plac.

Marta Gărgăun

Mă numesc Marta și am 19 ani. M-am născut într-o familie creștină, deci pot spune că am aflat de Domnul de la o vârstă fragedă, mergând cu ei la biserică, mereu arătându-mi cât de bun este Dumnezeu.

Când am ajuns în clasa a-9-a, la liceu, viața mea a luat o întorsătură total diferită pentru-că am intrat într-un anturaj nu tocmai bun. Am început să văd viața doar ca pe o distracție, devenind egoistă, plină de sine. Îmi supăram părinții și mă certam cu ei crezând mult timp că ei nu mă înțeleg. Credeam că dacă provin dintr-o familie creștină nu mai aveam nevoie de o schimbare, că o să am timp și pentru asta, că încă sunt prea tânără. Dar apoi la sfârșitul clasei a 12-a am trecut printr-o perioadă de depresie care mă pusese cu psihicul la pământ. Eram demoralizată, plângeam foarte mult iar în capul meu își făcuse loc frica de moarte și întrebarea constantă „Dacă mori, unde crezi că te duci? Crezi că ajungi în rai?’’. Știam că nu sunt pregătită. Știam că în față Domnului sunt un om păcătos un om care a ales să-L ignore mult timp chemându-L doar când aveam nevoie de ceva. Tata îmi spunea mereu „Marta roagă-te, roagă-te” dar îl ignoram complet, nu-mi păsa mie de asta. Până într-o seară când am simțit o durere sufletească ce m-a pus în genunchi… Plângând I-am cerut Domnului să îmi ia durerea fiindcă eu nu mai puteam duce, că El e singurul care mă poate vindeca de stările mele. Din acel moment I-am promis Domnului că mă schimb, că-L voi urma, și L-am primit ca Mântuitorul meu personal. Din seara aceea, cerând iertare pentru păcatele mele, am simțit cu adevărat fericirea.
Atunci am simțit cu adevărat iubirea și bunătatea Domnului meu.

Dana Ciurea

În urmă cu doi ani am participat pentru prima dată la programul de duminică în biserica Filocalia, însă abia la cursurile de cateheză a început adevărata mea educare creștină, sau cum o numesc eu, o reală cultivare a spiritului.

Încă de mică am fost învățată să mă rog și să Îi mulțumesc Domnului în fiecare zi. Ani la rând am recitat “Tatăl Nostru” însă nu am înțeles cu adevărat cui mulțumeam. Mi-am petrecut ore în șir citind Cuvântul, încercând să înțeleg care este planul lui Dumnezeu pentru viața mea. M-am rugat să primesc harul cunoașterii, să privesc cu ochii credinței tot ceea ce mă înconjoară, și să Îl văd pe Dumnezeu în toate căile mele.

Scripturile mi-au vorbit, m-au învățat și mi-au îndreptat pașii spre El. Nu mă mai simt rătăcită așa cum m-am simțit o bună parte din viață. Am început să îmi privesc existența ca pe o imensă șansă pe care Dumnezeu mi-o oferă pentru a fi mai aproape de El. Am înțeles că Dumnezeu mă iubește cu o dragoste fără seamăn, doar și-a dat unicul Fiu spre moarte pentru a plăti păcatele mele.

De aceea, azi mărturisesc că Isus este Dumnezeul adevărat și vreau să vin la El cu tot ce îmi aparține și cu ființă mea. Și pentru că îmi este imposibil să aleg un singur verset care să mă definească și care să exprime starea mea, voi considera că nu e o coincidență faptul că port numele de “Daniela”: Daniel 2: 20-22: “ Daniel a luat cuvântul și a zis: “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere, celor pricepuți! El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina.”

Amin!

Author: sebi

Leave a Reply